Iubirea e o  lume doar a mea, în care granițele sunt acelea pe care le stabilesc eu, o lume în care pot să evadez din cotidian și să mă eliberez de propriile simțiri. Aici prietene dezinteresate îmi sunt cuvintele care tânjesc să prindă forma gândurilor. Nu spun niciodată mai mult decât îmi doresc i au capacitatea de a ascunde în spatele lor o lume pe care să o înțeleagă, însă puțini sunt cei care şi reuşesc. Mulți şi-ar dori.

       Iubirea nu te ajută cu nimic în viaţă pentru că iubirea e însăşi viaţă, nu e un lucru pe care îl folosim doar atunci când suntem în dificultate. Ea face parte din fiinţă noastră, stă la baza existenţei noastre. Inconştient iubim şi suntem iubiţi la rândul nostru. Inconştient oferim sentimente şi primim la rândul nostru sentimente.

       Involuntar suntem învăluiţi de pasiuni împărtăşite şi neîmpărtăşite, de pasiuni interzise şi de pasiuni care îşi găsesc forţă să existe în ciuda tuturor. Iubirea nu caută să se definească, nu se caută, nu se cere, pur şi simplu se simte, se trăieşte, te bucuri de ea în fiecare moment. E mereu acolo în interiorul tău chiar şi în momentele în care tinzi să crezi că ea nu mai există.

       În realitate este mereu  acolo doar că uneori nu mai ştim cum să o scoatem la iveală. Iubirea nu se sfârşeşte niciodată pentru că ea este temeiul existenţei, temeiul tuturor lucrurilor.În fiecare lucru pe care îl facem există puţină dragoste, puţină tandreţe, puţină bunătate. Suficientă însă pentru că acel lucru să fie făcut bine la momentul lui. Până şi ura se naşte tot din iubire. A nega că acest sentiment există e că şi cum ţi-ai nega propria existenţă.

       Iubirea e sentimentul care ne întregeşte, care uneşte suflete, care le desparte. E acel ceva care te face să zâmbeşti şi care uneori îţi fură o lacrimă, două, trei. Iubirea se defineşte prin "dragoste". Iubirea înseamnă cuvinte frumoase sau vorbe pur aruncate la întâmplare. Iubirea nu cere nimic în schimb, se hrăneşte din iubirea celorlalţi şi ea la rândul ei hrăneşte alte iubiri. E un cerc vicios în care nimeni nu pierde, în care toţi ies învingători într-un fel sau altul. Iubirea te creează şi iubirea te distruge.

       Te renaşte ca mai apoi să te omoare din nou. Ne pare că iubirea aspiră la absolut când de fapt cere atât de puţin. Iubirea se identifică cu fiecare dintre noi şi astfel fiecare are propriul său mod de a o arăta. Iubirea se manifestă într-o infinitate de feluri caracteristice unei infinităţi de oameni care iubesc dar care de cele mai multe ori nu ştiu să descopere în ei acest sentiment. Iubirea nu te ajută cu nimic în viaţă - ea face totul - iubirea.

          Omul când se naște spune A , iar când moare spune MOR. Toată viața e compusă din AMOR.